Modelul de business al industriei europene de film

Ca in fiecare an, luna mai este dedicata filmului. Intreaga industrie dar si iubitorii de film in general, isi indreapta atentia spre unul dintre cele mai importante evenimente cinematografice din an, Festivalul International de Film de la Cannes, ce va avea loc in perioada 11-22 mai. Dar cum sta de fapt industria cinematografica in Europa, aici unde a inceput totul?  

Sursa foto: www.unitedtocreate.com 

img10In ciuda faptului ca Europa semneaza inceputurile cinematografiei, in prezent, peisajul cinematografic al UE se caracterizeaza prin prezenta puternica a productiilor de la Hollywood - in 2013, au avut o pondere de aproape 70% din piata UE, in timp ce productiile europene au reprezentat doar 26%. Ceea ce face ca marile companii americane sa fie atat de puternice este faptul ca acestea sunt integrate pe verticala, cu activitati de productie si de distributie, permitandu-le sa isi asume riscuri cu lansarea mai multor filme intr-un an, si sa reinvesteasca profitul in proiecte noi.

Cu toate acestea, industria cinematografica europeana este destul de dinamica si cuprinde peste 75 000 de companii, care angajeaza mai mult de 370 000 de persoane, cu venituri  de peste 60 de miliarde de euro. In cadrul UE, "Big Five "- Franta, Germania, Marea Britanie, Italia si Spania - reprezinta aproximativ 80% din lansari, cifra de afaceri si persoane angajate.

Anul 2014 a adus cel mai impresionant numar de filme europene distribuite in intreaga Europa: au fost difuzate 1 500 de filme, ceea ce reprezinta un numar dublu fata de filmele americane. Numarul de spectatori inregistrat la filmele europene s-a dovedit, insa, a fi invers proportional. Asta pentru ca, in Europa, fondurile dedicate marketingului si promovarii se ridica la doar 1% din totalul costurilor de productie. Filmele americane, in schimb, pot dispune de un buget de marketing care este aproape la fel de mare ca si costurile de productie. In plus, majoritatea filmelor europene sunt prezentate aproape exclusiv in tara lor de origine. Argumentele in favoarea distributiei si circulatiei filmelor europene in afara Europei sunt convingatoare nu doar datorita castigurilor financiare potentiale, ci in primul rand datorita valorilor culturale reflectate in filmele europene. (sursa: Raport referitor la filmul european in era digitala, Comisia pentru cultura si educatie).

Inceputurile cinematografiei

Cinematografia s-a nascut in Europa. Fratii Auguste si Louis Lumière au patentat denumirea ”cinematographe” in 1895. Georges Méliès, primul realizator de filme francez,  a construit unul dintre primele studiouri de film in 1897. In anii 1900, companiile europene de film dominau piata internationala de distributie avand cea mai mare cota de piata in Europa si in Statele Unite ale Americii (SUA), ajungand la 60%. Europa a revolutionat tehnologia folosita in industria cinematografica, cum ar fi proiectia, procesele de culoare si filmele cu sunet. Cu toate acestea, dupa 1920, situatia s-a inversat iar studiourile de la Hollywood au inceput invazia Europei.

Aceasta situatie o intalnim si astazi, cand peisajul european de film este caracterizat prin prezenta marilor studiouri de la Hollywood, cum ar fi Sony Pictures, Walt Disney si Warner Bros. In mod surprinzator, desi companiile americane prezente in Europa au produs doar 622 filme de lung metraj in 2013 - comparativ cu 1 5464 productii europene in aceeasi perioada - ele reprezinta aproape 70% din piata UE.  

Rezultatele unui studiu recent  indica faptul ca in afara de cinematografe (87%), europenii vizioneaza filme pe TV (90%), pe video acasa (89%) si prin intermediul serviciilor on-line (62%). 

In timp ce media bugetului de productie al UE variaza de la aproximativ 11 milioane  milioane de euro in Marea Britanie,  5 milioane de euro in Germania si Franta, la 300 000 euro in Ungaria si Estonia, bugetul mediu pentru filmele produse in SUA se ridica la 12 milioane de euro.

Aproape 70% din fondurile publice sunt alocate in prezent productiei, si nu cresterii la maxim a audientei potentiale a filmelor. In contextul unui numar din ce in ce mai mare de servicii de video la cerere, precum si al fisierelor disponibile online pentru descarcare, flexibilitatea si experimentarea continua reprezinta aspecte importante in sectorul audiovizual.

Plasarea de produse. Cat costa?

Prima plasare de produs din istorie coincide cu primul film premiat cu Oscar, in 1927. Este vorba despre Wings, in care apare un prim-plan cu un ambalaj de Hershey (ciocolata). Potrivit lui Kerry Segrave, autorul studiului Product Placement in Hollywood Films, producatorii de la acea vreme  au observat ca produsele folosite intamplator se vand foarte bine dupa ce filmele ajung in cinema.

Finantarea unui film prin plasarea de produse permite o filozofie de distributie felixibila si are din start ca obiectiv atingerea unui numar cat mai mare de oameni. Asta presupune ca filmul sa fie disponibil pretutindeni si cat mai rapid, in cat mai multe formate si pe cat mai multe dispozitive. Filmele care nu sunt sponsorizate de marci, ci de catre investitori au ca prioritate recuperarea investitiei, asta in conditiile in care  99% din filme nu ajung  sa fie profitabile. Filmele care fac parte din restul de 1% au vandut drepturile de difuzare catre marile studiouri, dupa ce eventual au fost cap de afis la un festival de film.

In SUA, plasarea produsului in mai multe episoade ale unui serialul de televiziune difuzat in prime-time poate aduce costuri/venituri intre 3 si 10 milioane de dolari -  o serie completa poate ajunge si la 50 de milioane de dolari.

In timp ce unele marci ajung sa plateasca intre sute de mii si cateva milioane de dolari, se intampla ca acestea sa apara si in mod gratuit. Se pare ca producatorii de film au branduri pe care sunt dornici sa le integreze in productiile lor pentru a atrage un anumit tip de public.

Exemple de branduri plasate in filme: BMW Mini Cooper in The Italian Job (2003); Ray-Ban in Risky Business (1983); Marlboro, Coca-Cola si KFC in Superman (1980);  Manolo Blahnik in Sex and the City; KFC in  Argo; Sony si Heineken in James Bond, Spectre (2015).

Apple este de departe lider in plasarea de produse in productiile de cinema: produsele Apple au aparut in 9 dintre cele 35 de filme care au depasit box week-end office din SUA, in 2014.

 

Netflix  -  inamicul numarul unu al industriei de film din Europa?

Industria filmului european trebuie sa faca fata unei noi provocari reprezentate de expansiunea in Europa a gigantilor digitali Netflix, Amazon si iTunes. Marii producatori s-au unit pentru a forma o coalitie care sa reprezinte interesele industriei europene.

De exemplu, in Franta, multi se tem ca Netflix va atrage abonatii Canal+, care este finantatorul principal al productiilor locale de film. Totodata, Netflix va trebui sa se conformeze unor reglementari franceze si europene: vor fi scoase din oferta de streaming filmele care au sub 3 ani, si va plati 2% impozit daca veniturile sale anuale depasesc 10 milioane de euro.

Si pentru ca viitorul suna digital, distributia digitala film de lung metraj a inceput in 2005, impreuna cu primul festival de film online din lume, Festivalul Green Cine Online Film, sponsorizat de DivX.

Festivalurile de film. Cannes Film Festival

Festivalurile de film sunt un mijloc de promovare si de finantare a accesului la cinematografia europeana in intreaga Europa, statele membre si institutiile europene fiind incurajate sa promoveze, sa sprijine si sa puna in circulatie cele mai valoroase productii in cadrul unor evenimente specifice. Importanta premiilor cinematografice europene ar trebui sa continue sa creasca, deoarece aceste evenimente permit filmelor sa aiba o larga difuzare internationala

Cele mai cunoscute festivaluri de film din lume sunt Festivalul de Film de la Venetia, Festivalul de Film de la Cannes, Festivalul de Film de la Toronto, Festivalul de Film Sundance, si Berlin International Festivalul de film, acesta din urma fiind cel mai mare festival de film din intreaga lume. Festivalul de Film de la Venetia, in Italia, a inceput in 1932, si este cel mai vechi festival de film inca in desfasurare.

Festivalul de Film de la Cannes isi are originile in anul 1932, cand Jean Zay, ministrul francez al Educatiei Nationale, cu sprijinul britanic si american, a infiintat un festival cinematografic international. Cannes Film Festival are un buget anual de 20 milioane de euro, suma din care mai mult de jumatate provine din fondurile publice de la Centrul National al Cinematografiei, primaria orasului Cannes si alte autoritati locale.  Festivalul de la Cannes din acest an, editia cu numarul 69, se va desfasura intre 11 si 22 mai.

In luna mai numaram premiile de la Cannes

Pentru prima data in istoria celor sapte decenii ale Festivalului de Film de la Cannes, in competitia principala Palme d'Or , au fost selectionate doua lungmetraje romanesti: Siera Nevada de Cristi Puiu si Bacalaureat de Cristian Mungiu. Un alt roman, Bogdan Mirica, a fost selectat in sectiunea  Un Certain Regard, cu thriller-ul Caini. In cursa pentru Palme dOr a fost selectionat si scurtmetrajul romanesc independent 4:15 P.M. Sfarsitul lumii, scris si regizat de Catalin Rotaru si Gabi Virginia Sarga.
In selectia Cinéfondation de anul acesta a intrat si scurtmetrajul de scoala Toate fluviile curg in mare, in regia lui Alexandru Badea, produs de UNATC.

Filmul Bacalaureat, regizat de Cristian Mungiu  va avea premiera romaneasca simultan cu cea mondiala din cadrul festivalului, pe 19 mai. Cristian Mungiu a primit „Palme dOr" in 2007, pentru pelicula 4 luni, 3 saptamani si 2 zile. Agentia de comunicare Media Image Factory a gestionat, impreuna cu echipa casei de productie, Mobra Films, lansarea nationala si Caravana 432 in 15 orase din tara. 

Surse: European Audiovisual Observatory, 2014; Wikipedia;

                                       

0311.074.173   |   Această adresă de email este protejată contra spambots. Trebuie să activați JavaScript pentru a o vedea.  |   Calea Mosilor, nr. 88, sc. F, ap. 74, sector 3

Pontaj: